Tabăra şcolară Padiş 2013

Despre zona turistică Padiş, trebuie spus câteva cuvinte înainte de orice: Zona Padiş, înglobează într-o suprafaţă relativ restrânsă numeroase fenomene carstice spectaculoase, cu acces relativ uşor, de aceea ea devine un loc perfect pentru o tabără şcolară. Relieful specific întregii zone Padis este cel carstic, datorită căruia a ajuns vestită în România si nu numai. Cea mai mare parte din ceea ce este inclus în zona turistică Padiş se prezintă ca un platou carstic, cu altitudinea medie de 1200 metri. Platoul este marginit de abrupturi, între care se găsesc văi sălbatice, cu ape repezi, chei adânci si chiar canioane. Pe platou se întâlnesc: doline, lapiezuri, marmite, ponoare, sorburi, izbucuri, polii, hoance, avene, peşteri. Peşterile din zona Padiş sunt căutate pentru podoabele lor : stalactite, stalagmite, coloane, draperii, baldachine, etc. Există şi peşteri de gheaţă în Padiş: Gheţarul Focul Viu, Groapa de la Barsa, Avenul Borţig etc.

Cetăţile Rădesei

De aceea, numeroşi turişti aleg să campeze în zona Glăvoi (sau "La Grajduri) deoarece de acolo este accesul cel mai scurt către principalele obiective turistice. Unde am campat şi noi. Dar să revenim.

Tabăra şcolară Padiş 2013 a fost organizată de Consiliul Judeţean Alba, Asociaţia de Turism şi Ecologie Trascău Corp Zlatna şi Serviciul Public Salvamont Alba. După cum probabil ştiţi deja, Consiliul Judeţean Alba sprijină activitatea Cercurilor de Turism de pe lângă liceele din judeţul Alba (7 în total), iar această tabără a fost un fel de premiu pentru liceeni.Transport asigurat, atât cu autocarele până la Arieşeni (şi retur), cât şi pentru bagajele mari, logistică, masă pentru cele 7 zile de tabără, lemne de foc plus câteva premii pentru concursurile desfăşurate în cadrul taberei. Concurs de cultură generală cu tematică montană, concurs de volei, de "duble" pe picior, desculţi; de divertisment: proba de salvare montană, dublu mixt, proba culturală (cântece montane, scenetă, poezie etc.)

Ca să fac un scurt rezumat al bilelor albe şi negre, altfel ar trebui să scriu minim 10 pagini. Bile albe şi negre atât pentru tabără, cât şi pentru zonă.

Bile albe: datorită potenţialului extraordinar, elevii au putut vedea unele fenomene carstice unice în România, să străbată peşteri şi să traverseze chei. Să se bucure de cascade şi să se scalde în apa rece ca gheaţa ieşită din pământ. E de la sine înţeles că unii se vor îndrăgosti de peisajul montan, vor înţelege că pentru orice lucru pe care ţi-l doreşti în viaţă trebuie muncit. Fără efort, fără un pic de sudoare, nimic extraordinar nu se va întâmpla. Poate însă cel mai important lucru sunt prieteniile create acolo, un fel de "la bine şi la greu", prietenii bazate nu pe vecinătăţi, preferinţe muzicale, ci pe idei comune, suferinţe comune, visuri şi experienţe împărtăşite. Astfel de prietenii pot să dureze o viaţă. Cât de greu e să găseşti pe cineva care să încurajeze astfel de lucruri şi nu numai să le încurajeze, ci şi să le finanţeze. De aceea cred că, fără doar şi poate, Consiliul Judeţean Alba este un campion, din acest punct de vedere. În viitor însă cred că trebuie încurajat turismul în judeţul Alba, deşi nu îmi vine în cap o locaţie care să permita organizarea unei astfel de tabere, de 7 zile. Dar o să căutăm, chiar dacă vom schimba locaţia taberei după 3-4 zile. Bun. 

Accesul e destul de facil în Padiş. Din Arieşeni s-a mers pe un traseu turistic de 2-3 ore (a fost o tabără montană). Se poate ajunge prin Sudrigiu, Pietroasa pe un drum asfaltat, apoi încă 3 kilometri până în Glăvoi, pe un drum neasfaltat. Profesorilor coordonatori ai cercurilor de turism, prezenţi în Padiş, li se datorează şi lor multe din succesul acestei tabere. Fără sprijinul lor, fără implicarea lor, fără sfaturile lor, totul ar fi fost mult mai greu. E greu să găsesc bile negre acestei tabere. Cred că au fost 84 de oameni mulţumiţi. Bilele negre vin din partea Parcului Natural Munţii Apuseni. Am fost şi sunt implicat în protecţia rezervaţiilor naturale. Ştiu ce înseamnă. Dar nu pot înţelege de ce, la un loc de campare, precum Glăvoi (care adună chiar şi 1000 de oameni în week-enduri), nu se pot amenaja câteva toalete. Nu pot înţelege de ce izvorul din Glăvoi nu se poate amenaja, la un nivel care să permită alimentarea cu apă din mai multe puncte. Nu pot înţelege de ce , după ce au demontat balcoanele din Cetăţile Ponorului, care deveniseră periculoase pentru turişti, nu au făcut altele în loc sau, ca să nu se complice, să monteze nişte protecţii menite să salveze turiştii de alunecări nedorite în gol. Nu înţeleg de ce, dacă iei o măsură de protecţie a unei rezervaţii (de exemplu Gheţarul Focul Viu), nu explici şi asta turiştilor, din care unii dintre ei intraseră în gheţar în trecut. Astfel nu protejezi nimic, turiştii vor intra oricum. Ceea ce se şi întâmplă.

Relaxare în Poiana Ponor

Turiştii care vin acolo sunt de două feluri, mari şi late: cei care vor să facă trasee, adică culcare relativ devreme, care cântă sau ascultă muzică la chitară, live, care vor linişte pentru a se bucura de simfonia naturii; şi ceilalţi, care vin pentru a scăpa de acasă sau Dumnezeu ştie de ce (poate să-i încerce pe ceilalţi), care vin după ei cu tone de mici şi cartofi, cu baxuri de bere, plus boxe de minim 1m/20 cm, calculator, generator, drujbă. Noi am nimerit lângă ultimii. De aceea recomandam să nu campaţi în apropierea crâşmelor, 4 la număr, ci undeva mai în spate, către ieşirea din poiana propriu-zisă. Noi am avut noroc cu Terasa "Mirela". Doamna Mirela, o adevărată doamnă, ne-a îndopat cu plăcinte, cu sau fără bani, ne-a ajutat cu cheia de la singura toaletă din zonă, ne-a mai gătit câte o zamă de perişoare. De aceea vă recomandam această locaţie, la îndemână şi mult mai liniştită decât restul.

Terasa Mirela

Patroana

La final câteva sfaturi. Nu plecaţi de acasă fără harta zonei. Dacă totuşi o faceţi, găsiţi de cumpărat acolo, de la chioşcuri. După ce alegeţi traseul de a doua zi, întrebaţi la refugiul Salvamont Bihor asupra duratei şi lungimii traseului, nu strică. Lemne uscate sunt în pădure, aveţi nevoie de topor ca să le mărunţiţi. Dacă nu aveţi timp de asta, puteţi cumpăra de la crâşme. Puteţi aduce şi în portbagaj. Faceţi focul doar în vetrele amenajate şi transportaţi-vă deşeurile acasă. În saci menajeri, pe care desigur i-aţi adus cu voi.Pentru deplasarea pe trasee folosiţi întotdeauna bocancii. De văzut, neapărat: Cetăţile Ponorului, Cheile Galbenei, Cetăţile Rădesei, Poiana şi Izbucul Ponor, Lumea Pierdută, Gheţarul Focul Viu şi mai sunt desigur, multe de văzut.

Desigur  vă întrebaţi ce au făcut zlătnenii (elevii din Zlatna). Au fost la înălţime. Au făcut toate traseele fără să se plângă. Au participat la concursuri şi unele le-au câştigat. Şi-au făcut prieteni, şi-au împărţit mâncarea şi visurile cu alţii. Am avut de departe cele mai frumoase fete şi cei mai populari băieţi. Au cântat imnul lor, "Dor de Munţi" cu sufletul. Eu sunt mândri de ei. Sper că şi voi.