Avenul Gemenele

Avenul Gemenele, 3150/9

Localizare: Masivul Dâmbău, Oraş Zlatna

Lungimea totala, incluzând radierile 422m.

Lungimea reala a peşterii 278,9m.

Denivelarea maxima -38,2m.

Distanta cea mai mare fata de intrare: 200,4m.

Altitudine: 1224m

Descriere:

Este botezat astfel după cele două verticale de acces ale sale: una de 17 m, cealaltă de 20 m. Pentru coborâre putem alege orice variantă, verticala de 20 m este echipată cu 2 spituri (se vor folosi si amaraje naturale - copaci) iar pentru verticala de 17 m echiparea s-a făcut de asemenea cu 2 spituri. După coborârea verticalei lumina rămâne agaţată undeva sus, amintire a banalului. De aici noi orizonturi de întuneric aşteaptă atingerea caldă a luminii de acetilenă. Ambele verticale coboară în aceeaşi sală, a doua ca şi dezvoltare. Noi vom începe descrierea coborând pe verticala de 20m, despărţită de "geamăna" ei de un pilier uriaş. 

De aici urcăm pe un con de grohotiş până la baza verticalei de 17m. De aici continuăm ascendent până ajungem la o galerie orizontală. Se trece prin culoarul bogat în ramăşiţe ale animalelor care au căzut în aven şi ajungem la o sală cu dimensiuni modeste, din care se desprind 3 galerii, toate descendente. O vom alege pe cea din mijloc şi vom ajunge într-o sală, mai mare decât cea anterioară, frumos concreţionată. Continuăm pe acelaşi ax şi după ce urcam un mic prag ajungem la un sector foarte bogat concreţionat, toate cuvintele care descriu acest sector sunt la superlativ. Stalagmite, stalactite, coloane, curgeri parietale, clusterite, ne răpesc privirea. Atenţie însa la gururile (bazine cu apă a căror pereţi sunt construiţi din depuneri de de calcar) ce acoperă la un moment dat toată lăţimea galeriei. Şi toate acestea nu sunt decât un preambul pentru Sala Mare, care se deschide, descendent, din această galerie.

Cum intrăm în ea, privind în stânga, ne întâmpină Marele Gur, cu apa-i ireal de curată, atât de curată încât de multe ori lasă impresia unui gur gol. În dreapta o succesiune de gururi în care dorm răvăşite câteva cranii de liliac. Continuăm să coborâm, pe lânga nişte frumoşi pomi de iarnă; tavanul rămâne undeva deasupra la 15-20 m, încărcat de ţurţuri de piatră. Ajungem în fundul sălii, acesta din urma orizontal. Aici, într-o misterioasa îmbrăţisare, piatra a acoperit oasele unei străvechi capre, însa un pirat de peştera într-o răbufnire de curiozitate şi inconştienţă a sfărâmat tăcuta uniune. Veţi vedea doar oase acoperite de o crustă de calcar de circa 2-3 cm răvăşite pe podea. Sala continuă cu o galerie îngustă şi noroioasă ce într-un târziu va începe să urce, scoţându-ne tot la baza avenului (galeria din stânga, dintre cele trei descendente amintite mai sus). 

Cealaltă galerie descendentă, din dreapta, se va alătura celei din mijloc, după o scurtă şi foarte abruptă coborâre. O sală de dimensiuni mari se află şi în stânga intrărilor, dar neconcreţionată, grohotişul şi formele relativ geometrice trimiţându-ne cu gândul la o geneză gravitaţională. Această sală dă într-o galerie mică, scurtî de doar 10 m, dar ale care-i speleoteme depăşesc orice superlativ: stilolite, clusterite, draperii etc. Galeria se termină brusc, fiind închisă de o scurgere calcitică.
Aceasta cavitate reclamă pregătire şi echipament corespunzător, însă vă asigurăm că merită tot efortul.

Poze de Claudiu Szabo, cu sprijinul Trascău Corp Zlatna.