Peştera Dâmbău

Pestera Dâmbău sau Pestera din Hula Dâmbaului (Peştera Mare de sub Corlată) se afla în Muntii Apuseni în Ramura Trascăului, în imediata apropiere a Vârfului Dâmbău. Ea a fost descoperita de membrii cercului S.G. Pollaris - Ludusan Viorel, Ciufudean Victor, Mateica Simion si Gota Eugen - în urma informatiilor culese cu un an în urma de la localnici. Explorarea şi cartarea peşterii s-a facut în două expediţii în lunile Martie si Aprilie, Expediţii la care au participat pe lângă descoperitori şi Luduşan Teodor, Luduşan Emil, Selegean Eugen, Luduşan Viorica şi Dordea Ioan.
Peştera s-a format într-un masiv izolat de calcare tithonice care alcătuiesc partea superioara a vârfului Dâmbău. Acest vârf de 1369 m este situat în partea de SV a Trascăului, în NE oraşului Zlatna. Este mărginit la vest de Valea Morilor spre care coboară o pantă abruptă, iar la est, de Valea Feneşului care taie aici frumoase chei. Pe culmea muntelui se afla un mic platou ,,La stâna urlătoare" un câmp de lapiezuri şi doline, loc de colectare a apelor de precipitaţii, care au drenat peştera lărgind un sistem de diaclaze cu orientare generala E-V.

Intrarea peşterii de 2/1,5 m se afla la o altitudine absoluta de 1355m. Lungimea totală a galeriilor este de 1200 de metri, lungime aeriană de 250 de metri cu un coeficient de ramificaţie de 4,8. Denivelarea totala a galeriilor este de -78m. Peştera are doua sectoare distincte, formate independent: Galeria Scărilor, Galeria Lacului. Galeria scărilor începe de la intrare cu culoarul de acces săpat pe o diaclază cu urme evidente de eroziune. La 20 de m de la intrare acesta reprezinta o strangulare de 0,4/0,4m, în care se simte un puternic curent de aer.
Culoarul de acces debuşează în Sala Mare, puternic descendentă de dimensiunile 25/20/8m, îmbracată în montmilch alunecos. Sala mare continuă în culoarul scărilor, o diaclază înaltă care coboară până la -50m unde se închide prin colmatare. Apa care a drenat Sala Mare şi Sala Scărilor a coborât la un nivel inferior, mai întâi prin doua puţuri din Culoarul Scărilor, apoi prin puţul dintre Sala Mare şi Sala Foto. Sala Foto situată sub Sala Mare are dimensiuni reduse de 7/8/5 m şi este împodobită cu frumoase scurgeri parietale şi stalactite fistulare.
Aici debuşează şi Galeria Dublă, meandrată şi frumos ornata. Galeriile duble, cu secţiune în forma de "S" sunt des întâlnite în aceasta pesteră. Ele sunt practic o singura galerie care prezintă în secţiune verticală o puternica strangulare la mijloc care o desparte în două galerii accesibile separat. Formarea lor numai pe diaclaze se explica prin reducerea la un moment dat a debitului apei care acţiona pe galerie producând îngustarea şi adâncirea galeriei în partea ei centrală. La o nouă creştere a debitului, începe lărgirea de jos în sus a şanţului format, galeria superioară fiind folosita ca preaplin.
Din Sala Foto o săritoare de 9 m dă acces la Rascruce, loc de întâlnire a patru galerii: Sala Foto, Galeria Nicovală, Galeria Puţurilor şi al doilea sector al peşterii, Galeria Lacului. Galeria Nicovală, şi ea puternic descendentă, prezintă o succesiune de săli înalte cu pereţi puternic erodaţi. Podeaua sălilor este brăzdată de şanţuri adânci de 1-2 m, cu o lăţime de numai 10-30 cm , care au lăsat între ele frumoase septe de eroziune. Spre finalul galeriei dimensiunile scad, locul sălilor înalte fiind luat de doua tuburi de curgere sub presiune.
Aici se află cota minima a pesterii de - 76 m. De la Răscruce spre Sala Puţurilor urmează o săritoare de 6 m şi se pătrunde într-o sala de 8/4/12 m în peretele căreia apar cele două puţuri din Culoarul Scărilor. În partea nordică sala se continuă cu alt put de 8 m, uşor înclinat si plin, ca dealtfel tot acest sector, cu argilă. Din puţ, pe o galerie dublă, se ajunge în Galeria Nicovală. Al doilea sector al peşterii este Galeria Lacului, opera unui alt curs de apa temporar care se varsă în cel principal La Răscruce.

Ulterior, el a coborât la un nivel inferior formând între Sala Lacului şi La Răscruce o treaptă antitectică tipică de subteran. Deci de La Răscruce Galeria Lacului urca treapta antitectică de 5 m denivelare după care coboară spre lac. Galeria este frumos ornata cu draperii galben aprins, cu margini dantelate. Lacul s-a format în fundul unei prabuşiri a galeriei, şi pentru a fi depăşit trebuie executat un ramonaj delicat de 6 m deasupra oglinzii apei. Din acest punct galeria urca o diferenţă de nivel de 40 m pe o distanta de 300 m luând diferite forme: săli, târâşuri, diaclaze înguste. în podeaua galeriei se deschid pe rând patru puţuri de 8-10 m, care se termina cu săli mici în care bălteşte apa.
Din Sala Albă, se poate urca într-un sector împodobit cu scurgeri parietale de un alb imaculat. Capătul Galeriei Lacului, cândva în legatură cu exteriorul, este acum colmatat cu un dop de bolovani şi pamânt pe o distanţă de cel mult 10 m. În prezent peştera nu are un curs activ permanent în locurile accesibile, dar el exista cu siguranţă la un nivel inferior.
În concluzie, Pestera Dâmbau este opera apelor de precipitaţie care au acţionat asupra diaclazelor pe doua cursuri principale: Galeria Scărilor si Galeria Lacului cu joncţiune La Răscruce. Nu au fost facute încă cercetări biospeologice dar am identificat exemplare de Myotis myotis, Triphosa dubitata si Limonia nubeculoasa. Valori termice înregistrate în 04.03.1980: la intrare - 6 ° C, Sala Mare 7 ° C, Sala Nicovală 9 ° C si în fundul Galeriei Lacului 2 ° C. 

Peștera e protejată de Asociația de Turism și Ecologie Trascău Corp din Zlatna, care a montat și o poartă. Cei care doresc să viziteze peștera trebuie să solicite cheia.

Alte poze mai jos. Fotograf: Claudiu Szabo.